POEZIA
Cine eşti, dacă nu viziunea nopţii?
Tot ce ţine de noapte îţi aparţine.
Inviţi la generoasele banchete ale viselor
şi la nu mai puţin generoasele vegheri ale realităţii.
Călătoreşti cu bărbatul şi cu femeia
ca şi cum ai fi flacăra ochilor lor, toiagul fericirii tale
sau ceaţa deasă dinaintea zorilor.
Pentru tine, mamă a durerii, există doar glorie şi cădere,
amiaza nu este înscrisă în agendele tale.
Nimic altceva nu eşti, poezie,
decât cel mai adânc abis unde nebunul,
muritorii,
cei abandonaţi de soartă şi de noroc
îşi vor găsi refugiul.
Tu, cea detestată, leproasă, purulentă,
eşti cea mai bună dintre femei,
cea mai bună mamă,
cea mai buna soţie,
cea mai bună soră
şi cea mai lungă şi mai plăcută dintre nopţi.
